Îmi aduc aminte de perioada când îmi căutam pentru prima oara un loc de muncă în bucătărie. Eram student la Facultatea de Construcții din Timișoara si totuși eu vroiam să lucrez în bucătărie. Era un vis din copilărie. La un moment dat trec pe lângă un restaurant micuț din Piața Unirii și văd un anunț cu angajăm ajutor de bucătar. Îmi tresărea inima de emoții pentru că nu știam ce să le zic, la ce mă pricep, eu mai gătisem acasă dar nu era același lucru ca la un restaurant. Intru în restaurant și mă întâmpină o doamna mai în vârstă cu ochelari (d-na Stela) îmbrăcată în alb și cu șorț de plastic. Aveam impresia că era femeia de la vase, dar de fapt era patroana care ajuta și ea la treburile din bucătărie. Îi dau bună ziua respectuos si îi spun că mă interesează anunțul de la intrare. Se uită puțin reticentă la mine, mă întreabă ce știu să fac, unde am mai lucrat și de ce vreau să lucrez in bucătărie. Singurul mod prin care puteam să ies cu capul sus din acest interogatoriu era ca să-i spun că deși nu am experiență in domeniu îmi place foarte mult sa gătesc. Mă invită în bucataria micuță pe care o avea să mi-o arate (eu eram deja foarte entuziasmat), îl văd acolo pe un bărbat cu ochelari (Gelu) , apropiat de vârsta mea care părea a fi bucătarul șef și fac cunoștință cu el. Din acel moment începe aventura mea in bucătărie. Acești oameni mi-au oferit prima ocazie sa lucrez într-o bucătărie și le mulțumesc și acum. De atunci, mi-am promis că de fiecare dată când cineva îmi cere ajutorul, îi voi oferi o primă șansă să-mi demonstreze că merită să lucreze într-o bucătărie și astfel să pot ajuta și eu la rândul meu un viitor bucătar.

Succes tuturor în ascensiunea lor culinară! 🙂